Economie. De ce suntem în criză?

  Deși am ezitat în a scrie acest articol, în special fiindcă nu știu la ce nivel să abordez această temă (fiind în relație cu nivelul - sau aproape de nivelul - cititorului), deci de aici, poate înțelegeți ce dileme am avut.

  Și asta fiindcă toată lumea arată cu degetul spre politicieni, spre guvern, și nimeni nu își asumă nimic. E ciudat să vezi oameni, ce iau partea unei tabere sau alta. E ciudat e puțin spus. Aruncăm cu gunoaie unii în alții, fără a cunoaște de fapt problema sau problemele, nu o dată am auzit oameni punând întrebări de genul „Dar de ce nu mai fac niște bani, adică de ce nu îi printează!”, urmate într-un interval de câteva milisecunde de expresii de genul „E vina lor că trăim prost, a lor, că nu avem bani, că nu avem ce mânca, bla bla, bla bla bla.” E irelevant ce spui după prima perlă, fiindcă scoate în evidență, grosul cunoștiințelor tale.

  Oameni buni, fără supărare, vina cea mai mare, e a voastră.

  Dar până la argumentarea acestei idei, să vă țin o mică teorie, o mică introspecție în lumea economiei. Nu țin morțiș să citiți, dar, probabil va răspunde la câteva dintre întrebările fundamentale.

  În primul rând, banii unei țări, echivalează cu producția internă. Vom folosi ca raport de măsurare, aurul (deși, absolut toată producția internă se încadrează, deci o vom echivala). Să spunem că produci, într-un an,  în valoare de X kilograme de aur, care, raportate la cursul de schimb al aurului pe piața internațională, valorează 70 de lei. Deci practic, valoarea economică a țării este egală cu de X ori 70 de lei. Astfel, producția monetară, TREBUIE să fie cel puțin egală cu aceste cifre! În caz contrar, valoarea aurului va crește DIRECT PROPORȚIONAL cu cantitatea de bani pe care o produci, pentru ca în final, să crească inflația, și valoarea produselor să fie aceeași, DAR, să plătești mai mulți bani pentru ele. Deși, într-un final, probabil vor crește și veniturile, direct proporțional, astfel încât raportul se va echilibra. DAR, efectul imediat este creșterea costurilor, fără o creștere a veniturilor. Lucrurile se înrăutățesc. Dacă vreți mai multe detalii, căutați inflația din Zimbabwe, exemplul cel mai elocvent, unde, datorită acestei printări constante de bani, s-a ajuns, la incredibila bancnotă de 100 de bilioane de dolari. Câte denominări poți să faci?

  Și asta nu e tot, pentru a evita această inflație masivă, și a acoperi deficitul din producție, guvernele sunt nevoite să apeleze la împrumuturi externe, rambursabile, cu dobândă (27514 milioane de euro conform BNR). Acum, măcar de ar împrumuta numai de la FMI, a căror dobândă, este relativ mică, dar...nu sunt nici ei, atât de proști, să încredințeze unui stat ce s-a dovedit falimentar, o sumă atât de mare de bani, deci, statul, este nevoit să împrumute bani și de la bănci, cu dobândă mult, mult mai mare. Acum probabil vă întrebați „Da, bun, dar asta nu duce la inflație?”. Ba da. Dar mult mai mică. Din două rele...

  Sincer să fiu, aceste probleme, ar fi de domeniul imaginarului, dacă statul în sine, ar avea toate resursele necesare, pentru a acoperi nevoile cetățenilor. Dar oameni buni, să presupunem că nu am mai importa televizoare, telefoane, aparate de toate felurile. Nu am avea destule resurse agro-alimentare pentru a susține nevoile alimentare ale populației.

  În momentul acesta, concluzia unui om, capabil de o gândire logică, ar trebui să fie: „Da, deci totul este o problemă de infrastructură.”

  Și da, și nu.

  Problema, din punctul meu de vedere, este trei. Trifazată.

  Primul punct pe lista mea: Statul, Guvernul, Conducătorii, Bogații.

   Infrastructura ține de stat. Iar statul este condus, de guvern, oameni politici (marionetele magnaților). Fiind stat semi-prezidențial, puterea președintelui este infimă. Din câte am observat, în perioada pornită în momentul în care am reușit să mă descătușez de toate instrumentele de orbire în masă (religie, mass-media), tot ceea ce s-a întâmplat în țara asta, a fost pe modelul, fac cât mai mulți bani, și gata. Privatizări în masă, la prețuri de nimic, lipsite de condiții, cadru legislativ și obiectivitate. Nepotisme, interese, prietenii, și totul, TOTUL, a trecut pe lângă noi, fiindcă, nu ne mai păsa. Aveam televizor, luat în 60 de rate, la care vedem meciuri și telenovele. Aveam un salariu, GÂNDIT, suficient pentru a acoperi nevoile și a înghiți în sec și a trece cu vederea tot ce se întâmplă în jurul nostru. Copiluț de 2-30 de anishuori, care abia știe să citească, dară-mi-te să scrie corect ruomîneshte, cu telefon de ultimă generație, ca să fi în pas cu moda, și, fie vorba între noi, la cât muncește, îl și merită.

  Aceste tertipuri au funcționat. Până când nu s-a mai putut. S-a luat tot. Totul este într-o stare atât de depravată, încât, la această reducere salarială, de 25%, în condițiile în care, MI-E GREU SĂ CRED CĂ MAI AI CE FURA, totul se răstoarnă.

  Așa că ajungem la punctul 2 de pe lista noastră. Oamenii. Să fim serioși, în România, oamenii sunt proști, inculți și ignoranți. Adică, nu ai ce productivitate să ai, dacă 8 din 10 muncitori, își iau pauză de țigară la fiecare 10 minute. Dacă nu au pic de cunoștințe de economie, de respect față de client, față de munca pe care o fac. Și acum veți începe „Ce respect să ai dacă nu câștigi!” Oameni buni. Și șefii sunt aceiași oameni. Înțelegeți? Atât timp, cât este în interesul lui financiar, va face tot posibilul ca lucrurile să meargă cum trebuie. Iar acei 2 din 10 oameni, care își fac treaba cum trebuie, depun efort să compenseze pentru ceilalți opt, nu primesc nicio recompensă. E un cerc vicios. Atât de vicios, că dacă încerci să-l rupi, te calcă și te zdrobește, fără să clintească. Și totuși, de n-ar fi fost ignoranța asta a omului, nu am fi ajuns în situația asta. Criza nu există! Poate ați mai văzut acest mesaj. E imaginară. E în mintea voastră, și cu puțină cultură, veți înțelege și de ce.

  Și așa ajungem la problema cu numărul trei.

  O economie sănătoasă, merge pe filozofia cumpără și vinde, vinde și cumpără. Ține banii în circulație. În momentul în care s-a zvonit (zvon pornit din gura bancherilor și a băncilor) că vine criza, companiile, au oprit toate investițiile. Fonduri de urgență, economii. Și oamenii la fel. Banii nu au mai circulat. Micii întreprinzători închiși, falimentari, datorii. Și știți de unde a pornit totul? Tot de la bănci desigur, dar în tandem cu omul de rând, poate chiar cu tine, sau cu părinții tăi.

  Băncile au reușit, să ne convingă să creăm un BOOM ECONOMIC ARTIFICIAL! Boom-ul economic se referă la o perioadă de creștere rapidă, stabilă, a economiei, proporțională cu creșterea producției. Am produs noi ceva în plus?! Poate în minus. De aici artificial. S-a dat liber la împrumuturi pentru cele mai mici mărunțișuri, de nevoi personale, că vreau boxeri de la Cătălin Botezatu, să-i vadă pretena în dormitor! Televizoare, frigidere, mașini de spălat, telefoane, toate porcăriile le luăm în rate. De ce să strângem bani, nu! Calculăm până la ultimul bănuț necesar subzistenței, și restul îi dăm la bănci. Ce ne mai trebuie bani când avem plasmă de 100 de centimetri?! Și iaca, bani nu mai sunt, tăiem 25%, și muriți de foame. Cu puțin mai multă știință, și mai puțină ignoranță, și un TV mai prost, mai puține reclame, mai puține cumpărături inutile, nu ați  fi ajuns aici.
  Dacă nu ați înțeles idea, toți banii voștri, se duc pe rate, în loc să intre în ciclul cumpără-vinde al economiei, deci banii nu circulă. Deci criză.

  Implicațiile sunt uimitoare. Le depășesc pe „tanti Maricica nu are ce mânca”. 

  Știți care a fost industria care a scos lumea din MARE RECESIUNE din anii '30?! Industria de război. Da, oameni buni, Al Doilea Război Mondial a scos lumea din cea mai mare criză monetară din istorie.

  Inițial, am crezut că, acum, totul va porni ca un război civil, nu avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca, cu ce ne încălzi. Dar, încet încet, tind să cred că va porni din ASIA.

  E de actualitate, Coreea de Nord versus Coreea de Sud. Comuniști vs. Aliați. Nu vă sună deloc cunoscut? Hai să vă pun problema altfel: S.U.A. este cea mai mare putere actuală, militară și economic. Dar în declin. Scaunul ei se clatină, odată cu ascensiunea Chinei, comuniștilor, trecuți pe locul doi, peste Japonia. Aliatul Coreei de Sud, a reușit să convingă Japonia, de curând, să li se alăture luptei - deloc suspect. Asta ca să nu vorbim de WikiLeaks. Dacă voi credeți, că este veridic, și că nu au dat intenționat acele documente, credeți în continuare. Se distrage atenția, creând, în același timp, alte conflicte. Nu știi unde să te mai uiți. Dar asta este o altă problemă, poate într-un articol viitor, sunt încă destul de curios să aștept să văd cum se vor desfășura evenimentele.

  Întrebarea, care este cea mai relevantă acum, nu este cine, sau de ce, ci, CE, ce vom face, ce este de făcut.

  Este inutil să dai actuala conducere jos. Inutil. Vor veni alții, de aceeași teapă, la fel ca la revoluție. Îți vor da înapoi cei 25%, și vor fura tot ce mai este de furat. Și nu va mai fi nimic de făcut. NU!

  Gândirea, intervenția trebuie să fie RADICALĂ! Oamenii ăștia sunt depășiți de situație! Înlăturat tot! Puși oameni tineri, de perspectivă, investit în tineri ingineri, inovat, brevetat, soluții noi, înafara cercului, cercul nu trebuie să mai existe, legislație nouă, preluat modele funcționale, aplicabile nouă, dar, în primul rând, lucrat la mentalitatea omului. Și dacă nu găsim oameni în interior capabili să facă asta, îi aducem de peste granițe. Nu e loc de mândrie. Să aveți mândrie când vedeți ungurii cu cetățenie română că nu vorbesc LIMBA ROMÂNĂ, și că vor ca sărbătoarea națională, ZIUA NAȚIONALĂ, să fie la o dată, care să facă parte și din istoria lor. Oameni buni, CUM puteți accepta așa ceva?! Rușine! Să nu fim rasiști, bozgori nenorociți, vor ca ziua națională să relaționeze cu ei, vor școli cu predare în limba maghiară, vor autonomie!? să meargă naibii în Ungaria! Forțează nota, și într-un final, ne vom trezi, și săraci, și în fundul gol.

Disclaimer: Îmi cer scuze pentru eventualele dezacorduri, sau greșeli, m-am aprins scriind aceste rânduri, articolul nu a trecut prin revizii, va trece probabil, dar nu azi.