Introducere în EU

DISCLAIMER: Video-ul inițial a fost schimbat cu unul ce consider că are o relevanță mai mare. Primul video poate fi vizualizat aici.

  Mă consider o persoană bivalentă (ca oricare alta) în ceea ce privește conștientul (gândirea aptă și logică) și sub conștientul. Însă lumile mele diferă ca de la vid la atmosferă. Vedeți voi, din perspectiva mea, există trei tipuri de oameni, cei care fac, cei care nu fac, și paraziții care sunt acolo doar pentru a irita celelalte două categorii. Inutilitatea ultimei categorii este discutabilă, DAR, bunul și răul sunt în egală măsură utili, cel puțin în ceea ce privește bunăstarea, un termen ce va fi intens folosit în articolele mele.

  Noi co-existăm în ceea ce este numit, o societate socială, iar, sociologii, psihologii, psihanaliștii, urmăresc să includă în această societate doar pe cei apți social. Restul, anti-socialii, sunt excluși până în momentul în care se aliniază standardelor societății.

  Nu sunt deacord. O societate, ca o știință, un volum informațional, poate avansa, inova, doar prin prezența noului, diferitului, ieșitului din comun. Sigur o societate ideală ar conține doar membrii cu aceleași perspective, același comportament, dar ar fi ideală și din restul punctelor de vedere, toți ar trăi exact cum și-ar dori. De aici poate se naște un paradox, dacă ceea ce tu îți dorești, depășește granițele impuse de mine, atunci avem un individ nemulțumit, nu? și prin urmare, am ieși din sfera idealității sociale. Până a ajunge la acel nivel, al idealului social, tot ce putem face, e să sperăm că avem destui de puțini anti-sociali, să nu răstoarne valorile bune deja stabilite (deși nu vom ști care sunt acestea decât în momentul în care vom atinge idealul social), și suficienți de mulți să deschidă subiectele ce vor deschide porțile către valorile ce ar trebui introduse în dogma socială pentru a reliefa o societate competentă și ideală. Anti-socialii astfel, pot fi împărțiți în două categorii: cei cu scop final pozitiv, și cei cu scop final negativ.

  Și acum voi reveni la bivalența mea, de antisocial. Pot să spun că sunt anti-social din ambele lumi. 

  Sub-conștientul, ia partea omenirii, e idealist, până la urmă, în spatele fiecărui sceptic stă un idealist realist. Cred cu tărie că omenirea trebuie să-și folosească toate puterile pentru se ridica împotriva sistemelor denigrante, separatiste, individualiste, să urmărească, într-un final acea bunăstare generală, indiferentă de rasă, culoare, sau ideologii, deci, un sistem idealist, în care totul să funcționeze impecabil, ca niște sprockets bine unse. Și aici intervine paradoxul. Și scepticismul, și realismul.

  De aici intervine conștientul, gândirea logică preia controlul, și îmi dau seama, că o astfel de societate este imposibilă, omul este o ființă egoistă, arogantă, ignorantă, deci cum te poți aștepta la o astfel de ființă, să se gândească în afara propriei cutii cerebrale, și să se gândească ce poate să facă pentru ca ființa de lângă el să trăiască, dacă nu mai bine, măcar la fel de bine ca el? Cum? Când suntem prea ocupați să punem etichete unii pe alții, să divizăm, să construim state și stătulețe, religii, sub-religii, în loc să ne vedem adevăratul scop, să admitem faptul că rolul nostru pe Pământ, este să facem uz de puținul timp pe care-l avem la dispoziție, să ne oferim și nouă satisfacție, dar și celor din jur. Noi urmărim să putem dormi pe paturi largi ca să ne crăcim pe toți cei 2 metri lățime, când un bătrân doarme cu un ochi deschis în ghenă - păcălit de un escroc și un notar ca să-și vândă casa - până se trezește vreun locatar să-l dea afară, eventual și cu un șut în fund. Că na, suntem oameni ce naiba. 

  Și nu susțin doar bunăstarea socială, nu, ci și cea pentru membrii altor specii, fiindcă nu sunt adeptul filozofiei religio-egoiste că noi suntem oameni, suntem superiori și noi conducem. Nu. Dacă am fi superiori, ne-am purta ca atare, cu respect, nu am supune propriilor scopuri sau prejudecăți, ființe neputincioase, ce doar încearcă să coexiste pe aceeași planetă. Dar nu. Noi trebuie să fim opulenți. Noi credem în Dumnezeu, și Dumnezeu ne-a dat planeta asta nouă, noi suntem centrul universului, el e Alfa și Omega, noi suntem Beta (pentru cei neinițiați în taina calculatoarelor, beta este versiunea de testare a unui program, de aici alegoria) și deci și prin urmare putem face orice vrem. 

  NU!

  Ai dreptul să faci orice în momentul în care supraviețuirea ta depinde de asta. Mănâncă suficient cât să îți treacă foamea. Dar nu, Cum să facem asta, mie îmi trebuie haină de blană! Că e la modă! Și mi-e frig! Și nu am altceva cu ce să mă îmbrac! asta ca să nu mai spun de mâncăm 5-6 shaorme pe zi, combinat cu încă 3 fripturi, hot-dogi și hamburgeri. Păi ce naiba. Trebuie să susținem cele 200 de kilograme în plus, nu?

  Într-un final, omenirea nu cunoaște echilibrul. Omenirea cunoaște doar abuzul. Cu câteva excepții, dar majoritatea merg pe principiul, dacă distrug planeta, ecosistemul, eu unde mă duc, ce mă fac?, deci tot egocentrism se numește.

  Prin urmare, ce-mi spune rațiunea?!

  Omenirea trebuie să dispară, să moară, în chinuri de preferat, să sufere, să plătească (mizantropie).

  Omenirea nu este nimic mai mult de un parazit, ce își va cunoaște sfârșitul mai devreme sau mai târziu, cel mai probabil, ca urmare a propriilor acțiuni, deci în alte cuvinte, un suicid. Important este, ca acest lucru, să se întâmple, destul de devreme, pentru a opri alte intervenții umane în alte specii, neprivilegiate, ce nu dispun de un creier primat, capabil de a dezvolta metode și tehnici noi de a cauza suferință, și își văd de treaba, de viața lor, echilibrată, în ton cu ecosistemul.

  Sfârșit.

  Sau, poți fi în continuare un idealist și să speri, că vom fi suficienți de inteligenți, pentru a ne uni într-o societate, să nu zic perfectă, dar bună.
   Astfel vă recomand, un serial, anime (a fost și ecranizat, dar slab după părerea mea), ce reprezintă cel mai bine, bivalența mea psihologică: Death Note (download torrent: Jap. Audio/Eng Subtitles | Eng Audio).