Aşa, și? Ce treabă am eu cu moșul ăsta?
Din momentul în care ai început discuția așa, aceasta nu are de ce continua. Moșul ăsta valorează MORT mai mult decât toată existența ta. Sau a mea. Egocentrismul nu are loc în aceste discuții. Problema poate părea pusă într-un mod satiric, dar ai putea aduna o mulțime, să deschizi o discuție sobră, pe o astfel de temă? Mă îndoiesc, mulțimea s-ar aduna dacă le-ai transpune, cât de mult le-o trag politicienii și cum sunt furați ei de politicieni. Când în fapt, majoritatea politicienilor sunt cumpărați, iar aceștia acționează în numele unor terți, înstăriți, dar nu ca bunicul care are un Ford din '54 care valorează 40 de mii. Nu, când vorbim despre aceste persoane, vorbim de cifre astronomice.
Oamenii ăștia nu sunt neapărat mai deștepți ca tine, sau ca mine, dar au avut iscusința, și-au cunoscut interesul, iar în final, acesta a primat oricărei nevoi de ordin colectiv. Pentru aceste persoane nu există noțiunea de noi, ci de eu, eu sunt puternic, eu controlez, eu știu totul. Nu dau nume. Nu insinuez nimic.
Să spunem, că este un cocalar cu lanț de aur la gât, care are talent și frumusețe fără pereche în lume...dar la un nivel comparativ între lună și VY Canis Majoris. Înțelegi? Adică totuși, scopul este bunăstarea universală, nu?
Nu. Cum nu?! Păi de chi cHi. Iarăși. Mentalizează-te la scară mai mare. Să ai...averea lui Bill Gates (pe care a avut-o înainte să doneze jumate' din ea). Ce ai face? Gândește-te, că, siguranța acesteia, depinde de legi. Siguranța e vitală. În ierarhia nevoilor, poate fi numită primală. Dacă vine vreun idiot, care vrea să te impoziteze cu 70%. Ce faci? Cumperi jumătate din parlament, că oricum te ajunge mai ieftin decât să-ți ia 70% din avere. Nu?! Sau dacă schimbă legislația într-o formă care nu îți convine? Când puterea ta economică o depășește pe a statului și 10-15% din bugetul statului e asigurat de ceea ce produci tu (vezi Germania și industria auto), atunci cu siguranță, cuvântul tău, banul tău, are cel mai important cuvânt. Drept de veto, dacă vrei.
Da, bun, dar în cazul ăsta ce ne revine de făcut?!
Nimic.
Ai văzut bine. Nimic. Nu e nimic de făcut, în condițiile în care ne înfruptăm cu shaorme, când copii altora nu au nici apă de băut. Ne luăm BMW-uri din 1993 de peste Dunăre ca să ne dăm mari la țară la bunica, când incendiile forestiere, uraganele, calamitățile ating proporții inconmensurabile. Mă înțelegi? Când ferma ta de porci e mai importantă pentru tine decât găina vecinilor, atunci este o problemă.
Concluzia? Nu este. Chiar dacă ați avea mâine toți banii din lume, v-ați limita în uzul lor pentru propria bunăstare. Fiindcă asta este capacitatea umană. Aici ne este limita. Cel puțin deocamdată. Turnăm copii, ne îmbuibăm și ne uităm la alții cum pleacă cu toți banii. Atât timp cât, suntem liberi. Ne autodenunțăm alegerile făcute, fiindcă au fost alegerile „NOASTRE”. Libertatea de a alege. Dar noi...trăim bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu