Deși inițial articolul avea să urmeze o tematică religioasă (sau mai bine spus, anti-religioasă), m-am gândit, că de Crăciun, poate ar trebui să vă las să bucurați de nașterea fiului, care este de fapt tatăl al cărui fiu este de fapt. Ați înțeles?
Bun, așa că, dăm naștere unui articol irelevant, arhitipizat, epuizat. Tooooaaaaată blogosfera a scris despre genuri muzical, ce si cum prefera. Eu cred ca asculti ce vrei, atat timp cat nu ma faci sa ascult ce asculti tu. Asta implica sa dai drumul la muzica pe telefon, la difuzor, sa-mi tii tu morala ce muzica ar fi mai bine sa ascult.
Cel puțin, în ceea ce privește persoana mea, îmi place să descopăr muzica, melodii, artiști. Dacă vine cineva și-mi spune Bă, ai auzit de xulescu, ia bagă aici niște melodii, să vezi ce tari îs, îmi strică tot cheful.
Nu știu, vouă nu v-a dat așa ceva senzația de SH, de uzat. Pur și simplu nu-mi mai face plăcere să ascult o melodie, dacă o aud la altcineva.
Și în raport cu înclinațiile mele muzicale, asta se poate dovedi o problemă serioasă. Încercați voi să găsiți o melodie din anii 80-90 pe care să n-o fi ascultat-o nimeni. Am momente când îmi revin subit, flash-uri cu melodii ce-mi plăceau în tinerețe. Și ascult frumos muzica în căști și vine Igreculeasca: Ce muzică asculți? Îi întind tremurând căștile, după care: Vaiii ce-mi plăcea melodia asta, de când n-am mai ascultat-o!
Îmi strică mie cheful. Cât tupeu pe oamenii ăștia.
În fine, trecând peste trivialitatea acestei deviații care este poate doar proprie, nu consider, că orice lălăială poate fi numită muzică. Muzica, este la urma urmei o artă, iar orice artă, are un scop - iar tu cititorule te gândești că iar a venit unul moralist. Nu.
Eu cred că majoritatea nu înțelegem că orice facem are un rost, urmează un curs, un destin, ce asculți, ăla ești. Și nu numai pe partea melodică, lirica e cea ce ți se urcă la cap. Manelele fără versuri ar fi o mică devianță de la muzică orientală, ignorantă. Ar prinde? Mă îndoiesc. Trebuie să auzi ce spune guță de dușmani, de iubire, femei, bani, euroi, dar voi cădeți în plasa asta, în mirajul ăsta.
Omule - că ești om, ai capacitatea imbecilă de a gândi, dacă nu o folosești, ești cu nimic mai mult decât o maimuță îmbrăcată și machiată - gândește-te la ce asculți, analizează, nu-ți ia mai mult de 1-2 minute, și asta doar dacă ești căzut în cap. Dușmanii ți-i faci cu mâna ta, nu vin singuri să te dușmănească, iar dușmanii despre care cântă guță suntem noi, cei ce desconsiderăm maneaua ca și gen muzical. Practic, voi vă alăturați unui maimuțoi, cu o capacitate limitată de gândi. Ce dușmani, să fim serioși, DUȘMANI?! what are we fucking stupid?!
Omul secolului XXI nu este capabil să poarte o discuție, ne dușmănim, hiene ce sunteți. Vă cântă de iubire și vă pun trei celulitice să dea din cur. Asta-i iubirea. Numai înșelați, suferință. Victimizare. Normal că totul se va învârti în jurul tău, egocentricule, tu ești subiectul închipuit al melodiei. Și așa ajungem să ne comportăm ca suratele primate, în loc să ne vedem fiecare de treaba lui.
Să fim serioși, n-ai decât să asculți muzică orientală! Partea cea mai proastă, e că dacă te uiți bine la unul din ăsta, observi că...nu prea ai ce vorbi cu el. Școala nu i-a plăcut că el juca fotbal. A devenit un vagabond, un hoț, un bătăuș la colț de bloc, un eșuat care-și bate iubita că i-a pus prea multă sare în mâncare și că nu i-a spălat chiloții cum trebuie la mână, că și-a luat BMW din 90, mașina de spălat e inutilă. Și aia altă proastă. Gândire limitată, fără perspectivă. Nu înțelege noțiunea de repercursiuni, dară-mi-te mentalizare. Pentru acești oameni nu există decât sinele, un EU de o dimensiune inconmensurabilă.
Rareori am avut ocazia să cunosc o persoană care ascultă manele și să se dovedească inteligentă. De fapt, pot să număr pe degete. La o singură mână. Cu trei degete lipsă. Și tot pe oameni de genul ăștia îi auzi: Ce rău trăim. Nu sunt locuri de muncă.
Citându-l pe Bill Hicks, surprins într-o cafenea de o chelneriță, citind:
Chelnerița: De ce citești? - nu Ce citești, ci DE CE CITEȘTI.
Hicks: Păi, citesc din mai multe motive, dar probabil cel mai important, e ca să nu ajung chelner.
Înțelegeți?
Ca și concluzie, vă las în lirica lui DELIRIC.
Îmi strică mie cheful. Cât tupeu pe oamenii ăștia.
În fine, trecând peste trivialitatea acestei deviații care este poate doar proprie, nu consider, că orice lălăială poate fi numită muzică. Muzica, este la urma urmei o artă, iar orice artă, are un scop - iar tu cititorule te gândești că iar a venit unul moralist. Nu.
Eu cred că majoritatea nu înțelegem că orice facem are un rost, urmează un curs, un destin, ce asculți, ăla ești. Și nu numai pe partea melodică, lirica e cea ce ți se urcă la cap. Manelele fără versuri ar fi o mică devianță de la muzică orientală, ignorantă. Ar prinde? Mă îndoiesc. Trebuie să auzi ce spune guță de dușmani, de iubire, femei, bani, euroi, dar voi cădeți în plasa asta, în mirajul ăsta.
Omule - că ești om, ai capacitatea imbecilă de a gândi, dacă nu o folosești, ești cu nimic mai mult decât o maimuță îmbrăcată și machiată - gândește-te la ce asculți, analizează, nu-ți ia mai mult de 1-2 minute, și asta doar dacă ești căzut în cap. Dușmanii ți-i faci cu mâna ta, nu vin singuri să te dușmănească, iar dușmanii despre care cântă guță suntem noi, cei ce desconsiderăm maneaua ca și gen muzical. Practic, voi vă alăturați unui maimuțoi, cu o capacitate limitată de gândi. Ce dușmani, să fim serioși, DUȘMANI?! what are we fucking stupid?!
Omul secolului XXI nu este capabil să poarte o discuție, ne dușmănim, hiene ce sunteți. Vă cântă de iubire și vă pun trei celulitice să dea din cur. Asta-i iubirea. Numai înșelați, suferință. Victimizare. Normal că totul se va învârti în jurul tău, egocentricule, tu ești subiectul închipuit al melodiei. Și așa ajungem să ne comportăm ca suratele primate, în loc să ne vedem fiecare de treaba lui.
Să fim serioși, n-ai decât să asculți muzică orientală! Partea cea mai proastă, e că dacă te uiți bine la unul din ăsta, observi că...nu prea ai ce vorbi cu el. Școala nu i-a plăcut că el juca fotbal. A devenit un vagabond, un hoț, un bătăuș la colț de bloc, un eșuat care-și bate iubita că i-a pus prea multă sare în mâncare și că nu i-a spălat chiloții cum trebuie la mână, că și-a luat BMW din 90, mașina de spălat e inutilă. Și aia altă proastă. Gândire limitată, fără perspectivă. Nu înțelege noțiunea de repercursiuni, dară-mi-te mentalizare. Pentru acești oameni nu există decât sinele, un EU de o dimensiune inconmensurabilă.
Rareori am avut ocazia să cunosc o persoană care ascultă manele și să se dovedească inteligentă. De fapt, pot să număr pe degete. La o singură mână. Cu trei degete lipsă. Și tot pe oameni de genul ăștia îi auzi: Ce rău trăim. Nu sunt locuri de muncă.
Citându-l pe Bill Hicks, surprins într-o cafenea de o chelneriță, citind:
Chelnerița: De ce citești? - nu Ce citești, ci DE CE CITEȘTI.
Hicks: Păi, citesc din mai multe motive, dar probabil cel mai important, e ca să nu ajung chelner.
Înțelegeți?
Ca și concluzie, vă las în lirica lui DELIRIC.
2 comentarii:
hehe.chiar am stat sa scotocesc dupa acest articol.sa citesti pana la capat. :)
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/maneaua
Nu cred ca ai inteles articolul.
Maneaua nu poate fi clasificata ca ARTA. Muzica, Sculptura, Pictura, arta in general are un scop si transmite ceva. Iar acel ceva in cazul manelelor, este de o superficialitate si de o valoare ce lasa de dorit. Si se vede asta prin ceea ce promoveaza. Exemplele date in articolul recomandat nu sunt tocmai potrivite fiindca in State in anul 30-50 nu se imbogatea nimeni din muzica, cu atat mai putin persoanele de culoare. La fel si cu "slagarele".
E o opinie subiectiva, a mea a fost obiectiva. Nu ma intereseaza, dupa cum am spus, asculti ce vrei, atat timp cat nu ma pui sa ascult ce asculti tu.
Sper ca acum am clarificat.
Trimiteți un comentariu